Absurd

Ascunsă în brațele timpului
Sunt spectator al singurătății
Ce își joacă rolul la lumina
Felinarului ce se pare că moarte n-are.
Pustiul îmi este partener
Și mă îmbrățișează când trupul îmi tremură în fața absurdului
Din care nu știu cum, și eu fac parte.
Așteptarea îi grea…sufletul nu o mai poate ține în brațe…
Absurdul privirea îmi captivează
Aș pleca…dar așteptarea în abis mă trage.
Plutesc în derivă pe o navă fără catarg și pânze.
Mă scufund tot mai mult în abis, dar
aștept…ce absurd…
Oare ce?
Fereastra e deschisă
Balconul e gol
Să ies să te strig n-are rost.
Singurătatea buzele mi le-a pecetluit
Oferindu-mi doar un condei și un bilet
Pe o masă goală.
Oare să-ți scriu?
Îmi vei răspunde?
Ce gând absurd.
Tu nu mă vezi, nici nu mă simți
Depărtarea e un înalt paravan
Între mine și tine
Eu nu te văd, nu știu cine ești,
Dar te simt.
Mă așez la masa goală
Iau condeiul și-ți scriu…pe bilet
Ce absurd…
Însă nu mă pot opri…cum nici timpul nu poate să nu treacă.
Mi- e viața întreagă o flacără vie
Sufletul arde…în solitudine
Dar nu-i nimic…și florile stau pe balcon înconjurate de singurătate
Si ele, ca și mine așteaptă cu brațele deschise…împlinirea sau, poate, devenirea.
Le-aș culege, din ele un buchet aș face să-l pun pe masa goală…
Ce absurd…cu ce m-ar ajuta?
Încet îmi desfac gândul, fir cu fir
Îl împletesc apoi…îmi doresc să devină misivă
Să o dau vântului ce intră prin fereastra deschisă…
La tine să ajungă…într-o zi.
Dar devenirea-i grea
Vreme nu este…
Îmi tremura condeiul și îmi e frig.
Arde în mine flacăra dorinței…dar nu îi simt căldura.
Arde și lumina
Fereastra e deschisă
Dar e absurd
Tu nu ai să vii
Cu a mea singurătate să te lupți.
De ce ai veni când nu mă vezi și nu mă simți?
Și atunci, de ce fac parte din acest absurd?

De asemenea, ai putea dori...

2 răspunsuri

  1. Poteci de dor spune:

    Deschide ferestre de suflet acest „absurd”. 😉

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.