Licitația iubirii

Când liniștea vorbește
Ți-aud iubirea care îmi șoptește
Cuvinte ascunse în peștera ce suflet îți este
Pe drumul de lut al pașilor târzii
În noaptea costumată în iluzii
Mă pierd și mă regăsesc în aluzii
Trecutul cu pletele sure
În brațe mă cuprinde
Și cu glas domol de bătrân înțelept
Sufletul mi-l sărută cu buzele lui blânde
De mână mă ia și timpului mă dă
Sunt ca și el un veșnic trubadur
Am scos iubirea la licitație
Aștept s-o vând…
De tu n-o vrei.

M-ascund printre negustori
De sentimente diverse
Unii își vând regretele
Alții își vând tristețile
Eu îmi vând iubirea
Am scos-o în față
Am pus-o în cufăr de catifea prețioasă
Căci ea este al meu ghiuvaer
Trecutul mă pândește de la colț de stradă
Timpul printre noi aleargă, dar greu trece…
ȘI trage cu ochiul la mărfuri expuse pe tabara vieții
Îmi aud glasul încet răsunând
Și inima în colivia ei plângând
Nu vrea iubirea să o vând
Plouă cu stele
Noaptea se oferă să mi-o cumpere
Luna veghează curioasă licitația
Ca preț îmi dă un vis măreț
În el ești tu, dar nu te vreau în vis de noapte
Refuz oferta și trec mai departe
Soarta mi-o îmbrățișez și-aștept
Cu timpul nemilos mă lupt
Mi-e frig, mi-e foame și mi-e sete
Trupul ar vrea o caldă îmbrățișare
Buzele ar vrea o sărutare
Iubirea din cufăr moare
Destinu-i trist și plictisit
La mine se tot uită uimit
Cu poftă mușc din iluzii
Smulse pe-ascuns din noaptea
Ce-n al meu suflet a creat confuzii
Timpul își pierde răbdarea
Își schimbă starea
Negustorii aleargă din calea
Furtunii
Își strâng sentimentele
Tarabele goale rămân
Și piața pustie
Licitația se-ncheie mult prea devreme
Îmi iau iubirea și fug
Nu vreau s-o mai vând
În suflet la loc o așez
Pe drumul de lut pașii
Cale-ntoarsă fac
Liniștea iarăși îmi vorbește
Iubirea o aud
Îmi șoptește
Ce la tine în privire citește
Dimineața îmi sărută ochii
Și-mi mângâie din nou iubirea
Ea n-are preț
Nu o vând pe nimic
De tu n-o vrei
O vrea sufletul meu. 

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.