O mare de iubire

În sinea mea am adunat o mare de iubire,
În ea îmi oglindesc iar trista amăgire,
Prin valuri îmi zăresc inima pierdută,
Te caută cu disperare în versul fără rimă.

Albastră e cheamarea sărutului închipuit,
Trăirea îmi înoată prin valuri de iubire,
Respiră greu, strigându-te mereu,
Luceafăr risipit prin cerul făr’ de nori.

Mi-aleargă gândul spre doi ochi goi
Vrăjit mi-a fost sufletul de ei doi
Privesc spre mare să-i găsesc pe-amândoi,
Zăresc doar iubirea pierdută de noi.

Mă frige amintirea,
Mi-e pasul neclintit,
Și-n gând respir iubirea
Mării ce-mi încântă privirea.

Și pacea mă cuprinde deodată,
Și vântul chipul mi-l răsfață
C-o sărutare gingașă,
Pe obrajii pe care lacrimi amenință că se așază. 

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.