Când viața îți spune adio… apelezi la servicii funerare

Viața e un dar frumos, dar mult prea scurt. Ea este mereu surprinzătoare. Nici nu te obișnuiești bine cu ceva, că ea îți oferă altceva. Viața este un lucru fără de asemănare. Este precum un fir de ață, atât de firav. Bate în noi, se simte în fiecare respirație, e pur și simplu minunat s-o simți în fiecare clipă.

Marcus Aurelius spunea: Când te trezești dimineața, gândește-te ce privilegiu prețios ai să fii în viață, să respiri, să gândești, să te bucuri, să iubești. Ne trezim, respirăm, gândim, ne bucurăm de-o nouă zi, chiar și iubim. Dar nu e suficient. Vrem mai mult. Avem impresia că viața nu ne-a oferit tot ceea ce ne dorim.

Suntem nefericiți. Zâmbim, dar nu o facem din tot sufletul. Trăim, dar suntem mereu nemulțumiți. Cu avem mai multe, cu atât ne dorim mai multe. Oftăm, ne văităm. În acest timp viața se scurge, timpul ne fură clipele. Noi nu băgăm însă de seama. Avem impresia că vom trăi o veșnicie sau că mai avem o viață pe langă asta. Dar ne înșelăm amarnic. Nu avem.

Viața este unică. Clipe sunt unice. Paradoxal este faptul că, deși ne facem că știm acest lucru, îl știm. Doar că este o realitate deloc pe placul nostru, de aceea o ignorăm. Ni se pare cea mai bună soluție, pentru moment. Dar nu este. Nu este fiindcă procedând astfel, pierdem clipe prețioase. Fug și nu mai apucăm de ele să ne bucurăm. Timpul, sau mai bine zis destinul, ni le ia.

Sursă foto: damaideparte.ro

Noi rămânem flămânzi. Sufletul ne tremură, are nevoie de hrană. I se dă, este servit cu noi clipe. Dar le refuză, căci el vrea pe cele trecute. Se frământă, se nasc regretele. A avut, dar n-a știut să trăiască, să se hrănească cu ce i s-a oferit. Acum e prea târziu.

Lacrimile îi curg. Îi curg pentru clipa ce s-a dus și pentru sufletul ce a plecat și el, căci viața adio i-a spus. E cumplit. A pierdut lupta. A pierdut șansa să se mai hrănească cu clipe. S-a stins respirația, gândul, bucuria, iubirea pentru aproapele său. Ce veste! Ce tragedie! Frica pune stăpânire pe el și-o promisiune își face. Își va trăi viața din plin.

Vrea să fugă, să se ducă undeva unde să nu audă de repatriere decedați în Europa sau de incinerare umană. Serviciile funerare îl deprimă, deși știe cât de utile sunt celor aflați în suferință. Acestea îi scapă pe cei cu inima frântă de durere, de atâtea griji.

Fuge, încă i se permite să depene firul de ață. Așa că, trebuie să profite de acest lucru cât mai mult posibil. E-o nouă zi, o nouă șansă de trăi, de a respira, de a gândi, de a iubi. Trebuie să îmbrățișeze fiecare clipă care i se oferă, să o savureze, să-i simtă aromă intensă de viață care așteaptă cu nerăbdare să fie trăită.

Viața îți poate spune adio oricând, trebuie să te bucuri de ea la maximum și să te gândești la privilegiul care ți se face, acela de a putea profita de încă o clipă.

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.