Floarea dragostei

Am plecat pe un drum

Ce nu știu unde duce

Calc apăsat durerea

Care se sfarmă

Sub pașii mei neîndurători.

Frământ în mână gândurile,

Le-arunc  din calea mea

Crezând că vor pieri,

Dar ele se transformă

În gingașe petale,

Pe care le ignor.

Însă ele după mine vin

Dansând sublim

Și implorându-mă

Să nu las nicicum

Țărâna să le cuprindă.

Mă opresc,

Și în urmă privesc

Petala dansând

Și lăcrimând

A dor mirositor

De viață.

M-aplec și-n mână o iau.

Apoi, brusc observ

Cum ea, plăpânda petala

Cu glasul ei dulce

Suratele și le cheamă

Și-n hore pornesc

În palma-mi surprinsă.

Cu foc se învârt,

Creând floarea dragostei

Numită Bujor,

Ce miroasă a iubire

Şi-mi indică un drum,

Care acum știu unde duce…

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.