Ironie

Am crezut în ziua de ieri
Ce într-o amintire azi s-a transformat.
Cred în ziua de astăzi
Care nu știu cum,
Și nu știu când,
Și nu știu de ce
Mâine ea se va numi.
Ce ironie!
Viața e un șir nesfârșit
De neînțelesuri…

Am crezut că visul
Pe care l-am primit în suflet
Când la portița lui
Pe înserate mi-a bătut,
Nu mă va părăsi
În zori….
Dar a făcut-o,
Lăsând portița
Larg deschisă,
Iar gerul sorții
Sufletul mi l-a înghețat.
Ce ironie!
Viața e un șir nesfârșit
De neînțelesuri…

Am crezut
În clipe…
Am crezut că timpul
Ce se tot laudă că el
Pe toate le rezolvă…
Ploaia de pe chip
O va opri.
Am crezut în oameni
Ce mi-au zâmbit
Jucându-și rolul magistral.
Am crezut…
Ce ironie!
Viața e un șir nesfârșit
De neînțelesuri…

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.