Iubită inimă
Iubită inimă-ncetează
Să porţi povara cuvintelor de-amor,
Să te-nfăşori în visuri fără viitor.
Priveşte cerul ce vrea să îţi surâdă,
Permite-i lui să se dezbrace de norii grei şi-apăsători,
Pune-ţi aripi şi zboară către el,
Aruncă o privire spre Pământ
Şi vezi cum totul în viaţă-i trecător.
Zâmbeşte şi bate cu putere,
Cinsteşte fiecare zi ce-ţi este dăruită
Uitând de cei ce n-au ştiut a te preţui.
Şi de vrei tu cu adevărat să te vindeci,
Permite-mi să îţi dau un sfat.
Cere-i condeiului să îţi prepare o licoare
Din litere transpuse în cuvinte,
Simte-i apoi aroma,
Simte-i gustul ameţitor al libertăţii
Ce nu mai mai el deţine secretul suprem al fericirii.
Bine-ar mai fi dacă-ar asculta inima asta de noi…
Frumos şi duios scris!
Asa e…ea face insa tot ce vrea… Multumesc, potecuto!