Gândul călător
Gândul călător îmi este
El zboară spre acele clipe
Cărora nicicum el
Adio nu vrea să le spună.
Neîncetat el călătorește
Pe aripile timpului
Ce înapoi nu vrea să se întoarcă
Lacrimi fierbinți de dor
Îi curg
Și se transformă într-un ocean cristalin
În care se-neacă clipele trecute
Rând pe rând.
La ele privește cu durere
Cu ochii minții triști și reci
În timp ce destinul alături îi este
Încercând pe el să-l consoleze
Oferindu-i clipe prezente
Ce îl îndeamnă spre viitor
De acum să călătorească…
Privind la clipele prezente
Din zborul lui el s-a oprit
A reflectat și-a înțeles
Că dacă vrea cu poftă el să râdă
Nu să plângă cu lacrimi fierbinți
Ce sufletul îi pârjolesc
Adio clipelor trecute
Acum lor trebuie să le spună.
