Strigătul gândurilor…

Mi-s gândurile adunate ca la sfat

Într-un colţ al minţii

Răsună glasul lor strident

De se     aude  pân’ la cer

Eu pot!

Eu vreau!

Eu sper!

Eu voi lupta din răsputeri

Cu mine însămi

Şi cu ceilalţi

Ce mă împiedică să văd

Calea spre-a vieţii reuşită.

 

Mi-s gândurile adunate ca la sfat,

Şi-i îi cer cu ardoare minţii

Să le primească rând pe rând, în audienţă.

Pentru a-şi spune fiecare oful,

Pentru a le rezolva a lor urgentă problemă.

Eu pot,  strigă cu forţă gândul capacităţii

De nu mi se dă o şansă să arăt ce pot?

Eu vreau, de mi se dă ceea ce vreau?

Eu sper, până când va trebui să sper?

M-am săturat,

Te rog  tu dragă minte,  fă ceva!

Noi gândurile am obosit

Să tot venim,

Să tot strigăm,

Să tot cerşim,

La poarta ta

O soluţie pentru a le noastre probleme.

Eu pot!

Eu vreau!

Eu sper!

Dar oare până când?

 

 

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.