Îndemnul speranţei

Astăzi mă trezesc buiumacă, mă uit  spre geam şi mă întristez. Începe o nouă zi la fel ca celelalte. O zi în care nimic nu se schimbă, totul e la fel. Dar deodată mă înghionteşte cineva. Surprisă, tresar, fiindcă ştiam foarte bine că sunt singură în casă. Nu bag în seamă ghiontul şi continui să mă uit spre geam în timp ce gândurile îmi zboară departe spre acele lucruri pe care tare mult mi le doresc în viaţa mea. La un moment dat aud o voce ce-mi şoptea:

-Hai scoală, a început o nouă zi. Trebuie să te apuci de treabă. Trebuie să te bucuri de această zi aşa cum. O să vină şi ziua aceea pe care ţi-o doreşti.

Brusc îmi dau seama că cea care-mi vorbea o făcea din adâncul sufletului meu şi nu era nimeni alta decât speranţa, buna mea prietenă care nu se dezlipeşte deloc de mine. Ea e tare sprintenă şi foarte harnică şi uite cum nu uită niciodată să îmi dea forţa necesară pentru a merge mai departe.

– Of, tare leneşă mai eşti tu azi. În loc să te bucuri de o nouă zi, tu stai şi priveşti pe geam. Nici nu înţeleg ce vezi aşa de interesant pe geam. Lasă-mă să ghicesc, gândurile alea multe ale tale iar nu-ţi dau pace. Le-am zis doar să stea mai mult pe lângă tine şi să te ajute să te concentrezi.Nu ştiu de ce tot zboară aşa departe spre acele lucruri care  nu fac încă parte din viaţa ta. Aceea este treaba mea, de ele trebuie să mă ocup doar eu. Tu ai să le ai doar dacă ai încredere, atât în mine, dar mai ales în tine. Aşa că revino-ţi şi fă ce ştii să faci.

Adună-ţi gândurile şi pune-le la treabă. Lasă-le să se transforme în cuvinte, iar tu ia şi scrie. Gândeşte-ţe cum să trăieşti frumos în prezent, căci doar aşa îţi voi permite să te gândeşti la viitor. Te-ai încruntat, asta înseamnă că nu-ţi convine că te bat la cap, dar dacă nu aş fi eu, nu ştiu zău ce ai mai face tu. După cum nu zici nimic, cred că deja ţi-ai adunat gândurile şi eşti pregătită să scrii. Şi nu ştiu de ce am impresia că ai să scrii despre mine. Să ştii că nu mă supăr, din contra mă bucur. Mă bucur fiindcă cu ajutorul  tău află lumea cât de importantă sunt eu în viaţa fiecărei fiinţe umane.

Aşa că scrie, scrie frumos nu doar despre mine, scrie despre ce vrei, dar scrie fără teama. Eu sunt mereu lângă tine să te ajut să continui atunci când simţi că nu mai poţi.

Continuă să lupţi şi spune şi altora să o facă fără frică, căci voi fi mereu alături de voi…

Trăiţi dragi oameni, luptaţi, bucuraţi-vă de tot ceea ce vi se oferă, şi nu uitaţi că lângă voi e mereu speranţa!

De asemenea, ai putea dori...

6 răspunsuri

  1. Vienela spune:

    Ah, cuvintele tale s-au potrivit manusa pe starea cu care m-am trezit. Fix de ele aveam nevoie pentru a zambi si a incepe ziua fara gandurile cenusii care ma bantuiau…

  2. raluca spune:

    Speranta. Uitasem de ea. Ea de ghiontit pe tine, iar eu va imbratisez pe amândouă.

  3. Frumos, foarte frumos! 🙂

  1. Sep 16, 2014

    […] este speranţa? Răspunsul meu la această întrebare îl găsiţi aici. O zi frumoasă  plină de tot ce vreţi vă […]

Lasă un răspuns la Vienela Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată.