Gust amar

Apar în viaţa fiecăruia dintre noi oameni care îţi lasă un gust amar. Sunt acei oameni care te fac să ai încredere în ei, apoi tot ei îţi arată nu sunt demni de încrederea ta. Atunci apare acel gust tare amar care cu greu dispare fiindcă nu găseşti ceva cu care să te îndulceşti. Ce-i drept viaţa ţi-i scoate în cale pentru a învăţa ceva, dar din păcate nu învăţăm nimic, nici măcar să îi citim. Aşa că mergem mai departe cu speranţa că viaţa ne va scoate-n cale doar oameni care tare ne vor îndulci. Doamne ce naivi mai suntem!

Viaţa îşi de-ale ei şi nu după multă vreme ne scoate-n cale oameni cu un caracter josnic, iar din nou cădem în plasa vieţii şi iniţial avem impresia că sunt oameni cu un caracter extraordinar. Dar nu durează mult şi cei oameni al căror caracter îl lăudam îşi arată adevărata faţa. Şi uite cum de gust amar noi încă n-am scăpat. Şi stăm şi tot ne întrebăm. Oare de data asta unde am greşit de am avut parte de acel gust amar?  Fiindcă nici de data asta nu am reuşit să ne dăm seama că de câte ori apare un alt om în viaţa noastră trebuie să încercăm să îl citim, să vedem dincolo de aparenţe, viaţa săraca mai face o încercare.

La un moment dat în calea noastră ies oameni care în permanenţă îşi doresc să dea impresia că le ştiu pe toate, şi încearcă astfel să te facă să te simţi inferior lor. Doar ei le ştiu pe toate, tu încă mai de învăţat, dar nu de la viaţă, ci de la ei. Fiindcă tu ştii că atâta vreme cât trăieşti tu tot vei învăţa, taci te uiţi la ei şi imediat îţi apare acel gust amar. Dar acum îţi dai seama imediat că acel gust amar ţi-a apărut ca tu să îţi să înveţi să îţi dai seama de caracterul celor care intră în viaţa ta. Ţi-ai dat seama că viaţa a făcut în aşa fel ca ei să înveţe de la tine, tu să înveţi de ei.

Marea problema este că unii învaţă, se consumă, alţii nu învaţă, nu se consumă, gustul amar nu le apare şi ei astfel continuă să meargă pe lor drum complet nepăsători. Dar viaţa nu e deloc aşa, atunci când mai puţin ne aşteptăm, avem parte de-o lecţie, de un duş rece chiar care ne trezeşte brusc la realitate. Unii vor trece uşor peste această etapă, alţii cu greu fiindcă cu greu ei vor înţelege că în viaţa trebuie să fii cumpătat, să îţi respecţi aproapele, să dai dovadă mereu de onestitate şi să fii pregătit în orice clipă să înveţi mereu de la viaţă. Atâta timp cât trăieşti viaţa îţi este dascăl, tu eşti un simplu învăţăcel ce premanent trebuie să asculţi şi să-ţi respeţi dascălul, pe cel care te învăţă cum să trăieşti frumos.

De asemenea, ai putea dori...

4 răspunsuri

  1. savinanamaria spune:

    Ai dreptate,cu totii cunoastem acei oameni de nimic care nu sunt in stare sa ne ofere un alt gust decat cel amar..foarte trist. Ma dezgusta lumea in care traim!

  2. illusion spune:

    Foarte bine punctat Irina. După cu mai spus şi tu, unii aleg să înveţe ceva din astfel de experienţe, însă, din păcate mai sunt şi mulţi care trec ca gâsca prin apă

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.