Suflet gol

Nu de mult am scris într-un articol intitulat Şi sufletul are nevoie hrană că,  în primul rând trebuie să hrănim sufletul  cu bunătate, cu clipe de bucurie, cu sinceritate, cu fericire, cu un cuvânt de alinare. Dar viaţa mi-a demonstrat că sunt momente în care oricât de multă multă hrană de acest fel ar primi sufletul tău, el e tot gol. Şi atunci apare o întrebare firească. De ce sufletul este gol dacă totuşi primeşte de la cei din jurul tău atâtea lucruri frumoase? Dar sufletul nu-ţi poate să-ţi răspundă, căci este frânt, atât de frânt, încât el nu mai simte absolut nimic, nici măcar durere. Ar vrea să simtă, ar  vrea să tresalte de bucurie la fiecare atenţie din partea celorlalţi, la fiecare cuvânt frumos rostit atunci când trebuie, dar el nu poate, fiindcă ale sale aripi s-au frânt demult.

Ce poţi să faci atunci când sufletul ţi-e gol? Ce poţi să faci când ceea ce ar trebui să îţi facă sufletul şi ochi să îţi râdă, te transformă într-un om pentru care hrana sufletului nu mai are aproape nicio importanţă pentru el?  Grea întrebare, şi mai greu răspuns, dar totuşi trebuie să lupţi pentru a găsi răspunsul la această întrebare şi totodată cumva o cale pentru  ca sufletul tău să înceapă din nou să simtă că-i este foame de frumos sau  de un strop de bunătate. Te transformi în filosof şi începi să-ţi spui întrebări. Şi ţi le pui fără încetare, aşa precum clipă de clipă o face filosoful.

Se merită oare să tratezi cu indiferenţă tot ceea ce ţi se oferă? Se merită să nu zâmbeşti în fiecare zi? Se merită să nu te bucuri pentru lucrurile pe care ceilalţi din jurul tău ţi le dăruiesc? Meditând asupra acestor întrebări îţi vei da seama că nu se merită, că indiferent prin ce-ai trecut trebuie să permiţi sufletului tău să se hrănească cu tot ceea ce este mai bun. Permite-i să comunice permanent cu sufletele celor care te apreciază, care îşi rup din timpul lor pentru a-ţi trimite un mesaj, pentru a-ţi spune o vorbă bună, pentru a-ţi face o bucurie sau a-ţi oferi un strop de fericire. Permite-i sufletului să se hrănească permanent cu bucurie, cu fericire, cu un cuvânt frumos,  pentru ca treptat acel sentiment de goliciune să dispară.

Gândeşte-te că în viaţă nimic nu e întâmplător, nici chiar sentimentul că sufletul ţi-e gol. Totul se întâmplă pentru a înţelege ceea ce contează în viaţă. Să lupţi, să râzi şi să iubeşti indiferent dacă primeşti sau nu din ceea ce tu oferi cu drag.

De asemenea, ai putea dori...

2 răspunsuri

  1. cristinalincu spune:

    ai dreptate, dar numai usor nu este…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.