Despre singurătate

În această lume în care cred că foarte mulţi dintre noi nu ne regăsim, fugim de singurătate, fiindcă ne este tare teamă de ea,  şi nu înţeleg de ce. E drept, nu ne este dat să trăim singuri, izolaţi de ceilalţi, însă nici de singurătate  nu ar trebui să ne fie teamă. Singurătatea nu ne poate rău, dacă ştim când să recurgem la ea. Nu sunt un fan al singurătăţii, fiindcă sunt o persoană căreia îi place să comunice permanent cu ceilalţi, pentru a se cunoaşte mai bine pe ea însăşi, însă nu mi-e teamă de singurătate. De ce nu mi-e teamă? Fiindcă o consider o bună oportunitate de a evada puţin din această lume plină de venin.

Avem nevoie de singurătate pentru a evita contaminarea cu tot ceea ce este mai rău, avem nevoie de ea pentru a ne regăsi pe noi înşine. Singurătatea ne permite să ne creem o lume a noastră în care  să putem face orice ne  posibilitatea de a ne simţi bine. Este o lume fără compromisuri, fără de venin, fără de invidie. Este o lume liberă, în care poţi păşi ori de câte ori simţi nevoia să fii tu însuţi/însăţi. Nu zic că alături de ceilalţi nu poţi fi tu însuţi/însăţi, poţi, însă în lumea semenilor tăi, curajul de a fi tu însuţi /însăţi nu prea este privit cu ochi buni. E mare păcat că în această lume a celor mulţi sunt iubite foarte mult măştile. Dar este o realitate cu care deja m-am obşnuit, deşi îmi displace profund. Din acest motiv aleg de multe ori singurătatea, căci astfel mă încarc cu energia necesară pentru a face faţă acestei lumi pline de venin. 

Şi îndrăznesc să spun că uneori este mai bine să fii singur/singură, decât într-o companie nepotrivită care să te încarce cu energie negativă. Prefer de mii de ori singurătatea, decât compania unor oameni care îmi face mai mult rău decât bine. Prefer compania unei cărţi, decât compania unor oameni falşi. Din cărţi întodeauna poţi învaţa ceva care să te ajute în formarea ta ca om, de la oameni falşi nu poţi învăţa nimic benefic pentru dezvoltarea ta personală.

Viaţa e tare scurtă, am spus-o de foarte multe ori, dar repet acest lucru, fiindcă nu merită să risipeşti clipele în compania unor oameni de la care nu poţi învăţa nimic bun. Aşadar dragilor, cred nu avem de să ne temem şi să fugim de singurătate, ci să o privim adeseori ca pe o binecuvântare, ca pe o şansă de a ne linişti sufletul şi de a ne încarca cu energie pozitivă. Avem nevoie de singurătate pentru a putea suporta lumea plină de venin. Aş putea spune că ea poate fi considerată ca un fel de cură de dezintoxicare de tot ceea ce este rău.  Nu ştiu dacă am dreptate, dar aşa gândesc, şi ca de obicei gândurile mele au dorit să se transforme în cuvinte, iar dorinţa lor e lege pentru mine. 🙂

 

De asemenea, ai putea dori...

2 răspunsuri

  1. raluca spune:

    Iti dau dreptate, desi am fugit tot timpul de singuratate, am momente cand o strig:))

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.