Actori pe scena vieţii

descărcare

Nu ştiu ce cred alţii despre viaţă, însă eu cred cu tărie că în viaţă nimic nu este întâmplător, că ceea ce îţi este dat să ţi se întâmple, într-un final ţi se întâmplă, indiferent  dacă vrei sau nu. Ar fi atât de simplă şi lipsită de sens viaţa dacă pur şi simplu nu ne-am lupta zi de zi pentru ceea ce ne dorim, pe scena pe care noi am apărut fără să ştim şi fiindcă aşa a fost să fie. Noi, actorii principali de pe-a vieţii scenă, păşim timid pe un tărâm necunoscut dar plin de farmec şi începem a ne juca frumosul nostru rol sub strica supraveghere a celor datorită cărora am urcat pe această scenă. Nu e un rol uşor, ci dimpotrivă e cel mai greu rol pe care un om îl poate juca, dar e un rol pe care îţi doreşti să-l joci iar şi iar. Din păcate însă,  este un rolul atât de preţios, dar mult prea scurt. Cu toate acestea pe parcursul lui, fiecare clipă, fiecare moment, fiecare partener de scenă, ne ajută să ne formăm ca oameni, să ne dăm seama că nimic nu este mai important în viaţă, decât să ştii  să fii om.

Este un rol special şi foarte complex pe care,  cât timp ni se permite să-l jucăm, avem parte atât de momente bucurie, de fericire şi împlinire,dar şi de multă tristeţe, dezamăgiri şi neîmpliri. Dar toate acestea nu-s întâmplătoare, ci sunt adevărate lecţii de viaţă, menite să ne înveţe să apreciem clipă de clipă frumosul rol ce ni s-a dăruit, fără să-l cerem. E-adevărat, este un rol mult mai scurt decât ne-am fi dorit, dar dacă încă îl mai putem juca, trebuie să fim fericiţi de această oportunitate. Nu toţi au avut acest noroc, şi-au părăsit această scenă mult prea devreme decât şi-ar fi dorit, pentru a juca de-acum încolo pe-o altă scenă, cea a veşniciei. Pentru ei cortina a căzut şi au plecat însoţiţi nu de aplauze, ci de lacrimile noastre ce se revarsă fără de oprire.

 Aşa e viaţa, zi de zi, unii urcă pe scena vieţii, alţii coboară, iar în urma lor rămân întipărite în al nostru suflet, frumoasele amintiri cu ei. Pentru noi ceI care încă suntem actori pe scena vieţii, fiecare zi reprezintă o nouă şansă de a face ceea ce încă nu am reuşit să facem. Reprezintă o nouă şansa de a ne bucura de satisfacţiile vieţii, de posibilitatea de privi în fiecare dimineaţă frumosul răsărit de soare ce ne sugerează că pentru noi cortina încă nu s-a tras. Încă mai avem timp să învăţăm să fim mai buni, mai deschişi unii faţă de alţii, mai sinceri, mai omenoşi, şi astfel să demonstrăm că am înţeles care este rolul nostru pe-acest pământ.

 Din păcate,  lumea în care trăim,  îmi arată că noi actorii de pe scena vieţii, deşi ne străduim să ne jucăm rolul cât mai bine, pentru a avea o viaţă frumoasă alături de cei dragi sufletului nostru, încă nu am reuşit să conştientizăm că ne-a fost dat să jucăm pe această scenă, nu singuri, ci împreună cu semenii noştri, pentru a învăţa ce înseamnă iubirea, devotamentul, dăruirea, căldura minunată ce vine din sufletele celor dragi nouă.   Este mare păcat, pentru timpul zboară nepăsător şi odată cu el se scurge şi viaţa noastră, iar rolul nostru se apropie de sfârşit, iar cortina se poate trage atunci când ne aşteptăm mai puţin. Avem impresia uneori că suntem atât de buni actori, şi mai avem mult timp pentru a juca aşa cum ne dorim, până ce cortina se trage.

Ce bine ar fi să fie aşa, dar timpul nostru pe scena vieţii e mult prea limitat, iar din păcate noi înţelegem acest lucru când deja e mult prea târziu. Of, omule atâtea poţi tu ca să faci, dar nu le faci atunci când trebuie, ci doar atunci când cortina se lasă uşor, uşor, iar scena veşniciei e pregătită să-i primească pe noii  să-i actori. Atunci regretele pe tine te cuprind, dar ce folos, căci ele nu te vor ajuta să-l urci din nou pe scena vieţii pe cel al cărui rol frumos s-a încheiat. Aşa că ia aminte, fă ceea ce ai de făcut acum, nu când deja e prea târziu!

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.