Tehnologia, bat-o vina!

Eu, blogger-ul de astăzi, fac parte din generaţia cu cheia la gât, acea generaţie pentru care tehnologia era să zic aşa un fel de science fiction. Ce ştiam noi de pc, laptop-uri, telefoane mobile, LCD etc. Noi ştiam pe-atunci să scriem frumoase scrisori lungi părinţilor, bunicilor, prietenilor, în care le povesteam câte şi mai câte. Dacă trebuia să  vorbim cu cineva, ne duceam adesea poştă, fiindcă nu aveam cum să stăm în pat şi să vorbim la telefon, fiindcă pe-atunci telefonul cam lipsea. De bătrânul televizor ce să mai zic, mergea şi el în ritmul lui, vreo două ore seara, când mai prost, când mai bine, ajutat de nenea pumn. Dar eram mulţumiţi de tot ce aveam şi nu ne doream decât sănătate, căci e mai bună decât toate. Dar timpul a trecut, vremurile noastre au apus deodată,  iar viaţa ni s-a schimbat  brusc, bătrânul televizor alb- negru a fost aruncat cât colo, fiind înlocuit de tânărul şi  frumosul televizor color.  Şi cum să nu-l aruncăm fără  milă, dacă tânărul  lui urmaş ne permitea să ne uităm şi să vedem viaţa-n culori. Ce bucurie mare!! Era normal, aveam ce nici măcar nu îndrăznisem să visăm. Prea tânărul televizor color n-a fost însă, decât doar începutul unui avans tehnologic plin de surprize din ce în ce mai plăcute.  Euforică fiind, căci puteam vedea viaţa-n culori, într-o zi pe neaşteptate a apărut în casa şi o minune de-aparat, numit simplu video, despre care eu am aflat că de acum la el filme frumoase, puteam viziona.  Şi am făcut-o zile-ntregi, până m-am plictisit, şi am ajuns să mă întreb, oare ce va urma? Şi a urmat frumosul telefon cu antenă, pe care îl puteam lua cu mine, oriunde eu vroiam. Ce fericire şi ce vremuri! Cât de neştiutori eram! Dar timpul a trecut, tânărul televizor color,  a devenit deja  mult prea bătrânul televizor color, pe care îl aprindeam şi îl stingeam de la buton. Cam mult efort, devenise mult prea obositor. Aşa că într-o zi, a fost înlocuit de cel color cu prea frumoasa lui telecomandă. Ei, altă treabă! Stai în pat şi schimbi canalele, e  tare relaxant.. Tare mi-a plăcut, aşa cum mi-a plăcut şi noul telefon mobil fără antenă. Ohhh, Doamne, cum era să-l uit pe minunatul meu Pc ce se numea Pentium! Ce fericită am mai fost, când el şi-a făcut pe neaşteptate apariţia în dormitorul meu. Ani de-a rândul mi-a  fost de ajutor, dar a îmbătrânit şi el, iar  eu l-am schimbat un PC mai tânăr, apoi cu un laptop. Tehnologia bate-o vina, atât de repede avansează, n-apuc bine să mă obişnuiesc cu ceva, că deja apare altceva. Aşa pe  rând eu toate le-am schimbat, video-ul cu DVD, TV CU LCD, simpul mobil cu un Smartphone. E foarte fain, nu am ce zice, însă acum tehnologia tare-mi mai dă dureri de cap, căci avansează mult prea repede, iar eu nu mai pot ţine, pasul cu ea. Şi tare mă apucă aşa un dor de-acele vremuri, când noi cu pixul  sau stiloul, pe hârtie tare frumoase scrisori scriam.

                    scrisori-fara-raspuns_992d10b3d2f26a

Era şi simplu şi frumos, nu-ţi trebuiau parole de logare, programe fel de fel, ci doar un amărât de pix şi o hârtie, pentru ca gândurile să se transpună elegant în cuvinte, ce parcă mai repede ajungeau la sufletul celor dragi nouă. Dar asta e, viaţa merge mai departe, de vrem sau de nu vrem…..

 

De asemenea, ai putea dori...

4 răspunsuri

  1. Si in ziua de azi exista persoane care n-au habar de tehnologie si traiesc mult mai bine decat noi, cu telefonul, tableta-n buzunar. Tehnologia e buna, dar are si ea o limita.

  2. Iustina D spune:

    E şi bine, e şi rău cu tehnologia asta… şi mie mi-a atras atenţia acest subiect. E clar că înapoi nu putem merge, ci doar să ţinem pasul cu tehnologia şi s o folosim în avantajul nostru…

Lasă un răspuns la Stefan Dumitrescu Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată.