Ce-ar fi viaţa fără zbucium?

Image

Mereu ne plângem că viaţa este mult prea grea, că nu mai avem forţe necesare pentru a lupta pentru ceea ce ne dorim, că de cele mai multe ori ne luptăm în zadar, cu morile de vânt. E-adevărat, viaţa e o continuă luptă, o luptă grea pe care o duci în primul rând cu tine însuţi, pe parcursul căreia reuşeşti treptat să îţi dai seama, de ceea ai, de ceea ce-ţi lipseşte, de ceea ce ai vrea să ai… E o luptă din care ieşi învingător doar dacă viaţa îţi permite acest lucru… E o luptă mereu suprinzatoare, mereu altfel. E o luptă în care îţi permiţi să visezi, să-ţi faci iluzii, pentru  a-ţi hrăni atât sufletul cât şi mintea. Ai nevoie permanent de energie pozitivă şi de imbolduri  pentru a lupta, pe care doar visurile, speranţele şi uneori  iluziile ţi le pot oferi.

E o luptă pe care duci nu doar cu tine însuţi, ci şi cu cei din jurul tău, care te ajută mereu să te redescoperi… E o luptă cu ceilalţi care reprezintă motivul existenţei tale…

E o luptă în care înveţi să dai pentru a primi…E o luptă în care înveţi că cel mai important lucru e să trăieşti, nu doar să exişti. E o luptă zbuciumată în care înveţi că nimic nu se obţine în viaţă fără muncă, fără sacrificii şi fără puţin noroc din partea destinului, cheia reuşitei în viaţă. Degeaba îţi doreşti un lucru foarte mult, dacă destinul nu-ţi oferă cheia obţinerii acelui lucru. Norocul nu apare după multă muncă, norocul e providenţial, el îşi face simţită prezenţa, doar atunci când trebuie să se întâmple, ceea ce îţi este dat să ţi se întâmple. Câţi dintre noi nu au muncit sau nu muncesc pentru ceea ce îşi doresc? Toţi muncim într-un fel sau altul pentru ceea ce ne dorim, dar nu întotdeauna obţinem ceea ce dorim. Aşa e viaţa, iar acest fapt nu trebuie să ne facă să ne simţim vinovaţi în vreun fel. Aşa a fost să fie. Lupta trebuie  însă să continue, căci nu este important ceea ce obţinem, ci ceea ce devenim.

Ce-ar fi viaţa fără zbucium? O înşiruire de întâmplări fără de-nţeles. Doar luptându-ne cu noi înşine şi cu ceilalţi, pentru ceea ce ne dorim, vom înţelege cu adevărat ce înseamnă să trăieşti.

De asemenea, ai putea dori...

3 răspunsuri

  1. Adela spune:

    „Aşa e viaţa, iar acest fapt nu trebuie să ne facă să ne simţim vinovaţi în vreun fel. Aşa a fost să fie. Lupta trebuie însă să continue, căci nu este important ceea ce obţinem, ci ceea ce devenim.
    Ce-ar fi viaţa fără zbucium? O înşiruire de întâmplări fără de-nţeles. Doar luptându-ne cu noi înşine şi cu ceilalţi, pentru ceea ce ne dorim, vom înţelege cu adevărat ce înseamnă să trăieşti.”

    Foarte frumos scris! Felicitari!
    Asa este, viata fara zbucium nu ar mai avea acea pata de culoare de care avem atata nevoie. Daca totul ar fi frumos si roz, ne-am plictisi…

  2. Exact. Ai perfecta dreptate.

  3. Pishky spune:

    Eu zic că viața fără zbucium n-ar fi nimic. N-ar exista pur și simplu. Nu s-ar putea numi viața. Cred că lupta asta continua ne dă de fapt puterea de a trăi, iar într-un final vom realiza (probabil) frumusețile ei și ne vom bucura de fiecare bătălie câștigată!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.